10 lucruri despre hipertensiunea arterială

Leneșul Goody a tăiat toate prețurile din shop-ul #readersdogood! PROFITĂ!

1. Cea mai bună tensiune arterială la adult este, potrivit ghidurilor actualizate, 120/70 mmHg. Orice valoare mai mare necesită o vizită la medic.

2. Hipertensiunea nu se tratează decât în cazuri selecționate, secundare (adică alte patologiii care dau hipertensiune). În aproximativ 95% din cazuri ea este primară (se cheamă și esențială) și se ține sub control cu pastile și măsuri de principii sănătoase de viață.

3. Lipsa controlului crește semnificativ riscul de boli cardiovasculare, oftalmologice, neurologice, renale. Hipertensiunea poate fi tăcută, fără a da dureri de cap, amețeală, tulburări de vedere sau alte simptome tipice. Asta nu înseamnă că nu va afecta organele principale. De aceea, monitorizarea periodică la domiciliu sau la medicul de familie este extrem de importantă.

4. Orice hipertensiv trebuie să reducă aportul de sare, să mănânce cu moderație și diversificat, să facă mișcare, să doarmă bine, să își ia medicația zilnic, să își monitorizeze tensiunea și să păstreze o relație frumoasă cu medicul curant. Un hipertensiv neglijat se va trezi cu patologii multiple și va necesita intervenții complexe din partea medicilor. Consumul de alcool este strict interzis. Fumatul de asemenea, fiind factor de risc important. Obezitatea se va corecta negreșit.

5. Stressul de regulă nu este o cauză pentru hipertensiune cronică și nu reprezintă o explicație aici. Cele mai multe cazuri au oricum etiologie plurifactorială, neidentificată (HTAE, adică hipertensiune arterială esențială). Puține procente reprezintă hipertensiunea secundară, care apare în boli clare de rinichi, neoplasme, formațiuni tumorale ce secretă adrenalină/noradrenalină. La vârste tinere, o hipertensiune secundară va fi avută în vizor, cu prioritate.

6. În sarcină, valori mari pot să însemne preeclampsie (tablou mai vast, cu alte manifestări; eclampsia include și convulsii) și necesită consult medical, cu o atitudine aparte (unele pastile pot face rău fătului).

7. În caz de salt hipertensiv mare, este necesară prezentarea la UPU. Se poate folosi spray cu nitroglicerină, care face vasodilatație. Medicii se cam feresc de el, pentru că poate scădea brusc tensiunea, ducând la pierderea stării de conștiență. Clasicul captopril poate fi pus sub limbă. Furosemidul injectabil determină diureză puternică și poate ajuta. Atenție, nu se va pune nifedipină sub limbă, este interzis! În salturile mari, se combină mai multe substanțe, dar tensiunea nu va fi scăzută brusc, ci cu 25% inițial, apoi câte 20-25 mmHg, cu determinări seriate și monitorizare atentă.

8. Un salt mare (să zicem 250/130 mmHg) este urgență majoră, pentru că poate duce la accident vascular hemoragic. Un salt mare poate determina și edem pulmonar acut, ce necesită o conduită promptă (furosemid, nitroglicerină, oxigen, măști cu presiune pozitivă etc.). Saltul hipertensiv (la anumite valori) poate fi gestionat și la domiciliu. O valoare de 190/100 mmHg, spre exemplu, poate fi scăzută administrând captopril, nitroglicerină (în poziție culcat), un blocant de canale de calciu. Medicul cardiolog trebuie să sfătuiască orice pacient cu privire la conduita de acasă.

9. Alimentele bogate în sare trebuie evitate (condimente, murături, unele brânzeturi, unele mezeluri etc.) pentru că sarea trage apa în vasul de sânge și ridică tensiunea arterială. Vinul roșu va fi evitatat de către hipertensivi și de regulă alcoolul trebuie consumat rarisim, în cantități foarte mici. Eforturile fizice intense se vor evita. Situațiile conflictuale pot exacerba sistemul nervos simpatic (de luptă) și trebuie evitate și ele.

10. Un pacient bine informat, fără vicii, compliant la schema de tratament, echilibrat în toate segmentele vieții, cu o relație frumoasă cu medicul, va avea o evoluție bună în timp.

Un material de dr. Vasi Rădulescu, fondator #leapșadesănătate