Eu îmi fac TOATE analizele

Leneșul Goody a tăiat toate prețurile din shop-ul #readersdogood! PROFITĂ!

Știți cum e românul: dacă îl inviți, nu vine și dacă nu-l inviți, se supără. Așa face și cu sănătatea: refuză complet orice contact cu doctorul sau orice măsură de prevenție a bolilor cronice (cu excepția postărilor nevrotice despre remedii naturiste, pace interioară, bunătate universală și simboluri bisericești). Ba mai mult, ignoră cu bună știință minime restricții de dietă (sare, zahăr, sucuri, alcool) atunci când deja i-a fost depistată o boală cronică, amăgindu-se cu formulări mirobolante de tipul: “așa reacționează corpul meu”, “am doar un început de diabet”, “am tensiune oscilantă”. Și, bineînțeles, totul e “pe stres”, care e imposibil de înlăturat chiar și de către cei care au devenit experți în relaxare, detox, detașare de relele lumești și comprese cu mușețel dacic pe chakre. În schimb, românii își fac analize. Multe. Fără să fie nevoie sau să le ceară vreun specialist, dar, mai ales, fără să le citească vreun specialist: compilează o listă alcătuită din recomandări anterioare – care nu au nici o semnificație în prezent – la care adaugă eventual niște farfurii zburătoare de tipul analiza firului de păr, analize cuantice sau de bioenergie, analiza alergiilor alimentare după niște metode fantasmagorice (și necunoscute de Societatea Europeană de Alergologie) iar, mai nou, analize genetice generale (cum e nemaivăzutul, nemaiîntâlnitul și nemaipomenitul test genetic de obezitate, altă țeapă scumpă (despre care am fost în mod special atenționată să nu comentez public). Din păcate, unele dintre aceste teste scumpe și perfect inutile sunt recomandate cu un entuziasm suspect chiar de medici și există destui care cad în plasa companiilor producătoare de suplimente alimentare, “remedii” fitoterapeutice sau homeopate care să corecteze, cică, modificările depistate “la nivel molecular”/celular/epigenetic.

Câteva cuvinte savante bine plasate de marketing smintesc mințile cu slabă pregătire științifică sau pe cele credule și rotunjesc conturile impostorilor. Apare, astfel, la consultație, un pacient cocoșat de un dosar greu plin cu hârtii, grafice și chiar filme radiologice fără valoare, dar care trădează atitudinea nevrotică față de sănătate și boală; pacient care se supără dacă îl îndrumi spre psihoterapie. La cealaltă extremă se află cel care refuză cu obstinație să își verifice vreun parametru de sănătate: nu-și măsoară tensiunea nici dacă e hipertensiv, refuză să-și verifice glicemia atunci când are diabet zaharat sau să-și facă analize periodice conform protocoalelor în uz, sub pretextul: “abia atunci mă îmbolnăvesc, când aflu” sau “nu ies valorile reale, fiindcă mă sperii dacă văd un halat alb”. Cum ar trebui procedat pentru a evita abuzul de analize inutile și costisitoare, pierderea de timp și amânarea unui diagnostic/tratament adecvat afecțiunii pe care o aveți? Alegeți-vă un medic de familie sau un medic de medicină internă bun, care să vă facă un calendar de analize si investigații în funcție de vârstă, antecedente heredo-colaterale, protocoalele OMS și eventualele afecțiuni de care suferiți. Repetați-le la intervalul cerut (anual, 3 ani, 5 ani) și păstrați-le în ordine cronologică, fără chitanțe, bilețele și bilete de trimitere inutile. Dacă vă internați în spital sau sunteți văzut de un alt specialist, luați cu dumneavoastră ultimele analize și pe cele concludente, care au precizat diagnosticul afecțiunii de care suferiți, precum și o listă cu medicamentele/suplimentele pe care le luați. Dacă vă faceți analize fără indicație, mergeți la un medic pentru interpretare, nu le lăsați să zacă într-un sertar. Și asumați-vă că e posibil să vi se ceară analize complementare, dintre care unele sunt extrem de sofisticate și adesea scumpe, pentru precizarea unui diagnostic de finețe.

Ce să nu faceți? Nu vă faceți analize nevrotic, degeaba, “să fie”. Și în nici un caz nu mergeți la laborator să cereți “toate analizele”: e caraghios, sunt multe mii de analize de sânge, așa că riscați să vă bucurați degeaba în fața unui cârnat de probe neconcludente. Mă întâlnesc adeseori cu pacienți care și-au pus singuri un diagnostic greșit, în funcție de moda de moment. Cu pacienți care iau tratamente aiurea, suplimente inutile sau periculoase, au diete aiuritoare sau nu țin nici un regim. Cel mai rar pacient e acela disciplinat: cel care respectă indicațiile primite și face controale periodic. Fiindcă proverbul cel mai apreciat în medicină e: “prevenția e mama înțelepciunii”.

Dr. Simona Tivadar este medic primar diabet și boli de nutriție. Scrie de mulți ani despre miturile din sănătate, mai ales cele din alimentație, iar cartea dumneaei, Medicină, nutriție și bună dispoziție este deja best seller la Humanitas.