Vaccinul, emoția, manipularea, prostia

Legea vaccinării a stat ani la rândul prin sertare, fiind atacată constant de numeroși deputați. De curând, ciuntită, ca să deranjeze cât mai puțin, ea a scos capul din praf și chiar a trecut de prima aprobare din partea Comisiei speciale pentru Sănătate a Camerei Deputaților. A urmat, firește, o explozie. Părinți înfricoșați, antivaxxeri consacrați, juriști, toți au sărit și s-au pus de-a curmezișul, cu argumente care mai de care mai inventive, să nu cumva să primească legea aprobarea finală. În altă ordine de idei, vaccinăm, dar mai timid așa, să nu supărăm anumite categorii care plutesc fie în ignoranță, fie în ticăloșie.

Legea actuală nici măcar nu prevede obligativitatea, dar marota asta e plimbată peste tot acum. Legea prevede trimiterea părinților care refuză vaccinarea la o ședință specială de informare făcută de medici care pot explica ce e vaccinul X, de ce se face, ce previne, ce implică. Adică o contragreutate la informarea absolut aiuritoare de pe grupuri, forumuri, surse dubioase, fix de unde își trag datele anumiți părinți ce cred repede orice gogoașă. Cine refuză aceste sesiuni e pasibil de amendă. Cine participă la informarea competentă și totuși refuză vaccinul, ei bine, nu pățește nimic. Asta e legea acum. Fără obligativitate, cu ceva amenzi, dar cu portițe de scăpare. O lege șubredă, făcută pe compromis, dar totuși un mic pas înainte.

Apasă like pentru sfaturi gratuite

Vaccinurile reprezintă un salt fabulos pentru omenire. Introducerea lor a însemnat eradicarea unor boli cumplite, reducerea spectaculoasă a mortalității infantile, sporirea imunității, chiar reducerea consumului de antibiotice (unele infecții virale duc la suprainfecție bacteriană, cu necesitate de antibiotic, deci lipsa uneia o exclude și pe cealaltă). Totuși, vaccinarea a atras și fake news, conspirații, poziții contra, unele venind chiar din partea unor medici, de unde și debusolarea populației. Ce să crezi când nici medicii nu reușesc să se pună de acord? În cine să mai ai încredere?

Avem o mulțime de medici antivacciniști în România, iar ei nu recomandă din capul locului vaccinurile, ba chiar îi fac în toate felurile pe ceilalți medici, de la naziști la vânduți Big Pharma sau criminali. E o realitate dură care augmentează carențe, cască prăpastii în relația medic – pacient, oricum firavă. De unde a pornit valul antivaxxer?

Istorie. Andrew Wakefield a fost medic gastroenterolog. În 1998 a publicat în The Lancet un studiu restrâns care arăta o relație directă între vaccinul ROR și o formă de autism. Comunitatea medicală a explodat. Numeroase publicații și televiziuni au preluat imediat știrea, răspândind-o în toată lumea. Cercetătorii s-au apucat să verifice cu atenție toate studiile vechi, să facă metaanalize, să deruleze studii noi, să vadă dacă într-adevăr e o relație între ROR și autism, pentru că până atunci nu fusese raportată vreuna, pe sute de mii de copii. Datele nu au adus nimic semnificativ care să întărească spusele lui Wakefield, au început valuri de controverse, schimburi de argumente, poziții oficiale din partea OMS și a celorlalte organizații competente. Dar oamenii de rând deja fuseseră sensibilizați cu această poveste, vaccinarea a scăzut mult, părinții erau terifiați de ideea autismului. Emoția depășea orice informație.

Timpul a zburat, iar în 2004 a apărut rezultatul unei investigații mai lungi din partea lui Brian Deer, jurnalist la The Sunday Times. În articol, Deer demonstrează cum Wakefield a ales cei 12 copii din studiul său ajutat de o casă de avocatură de la care primise chiar bani de mai multe ori, urmând să mai primească. Planul era acesta: demonstrăm cumva o legătură, dăm în judecată producătorii de ROR, luăm o grămadă de bani, tu mai primești alții pe lângă cele 400.000 de lire sterline pe care ți le-am livrat în contul personal și nici nu le-ai declarat, mai vorbim apoi. Cu o zi înainte să apară materialul din The Sunday Times, Richard Horton, editor la The Lancet, a dat un comunicat prin care anunța retragerea acelei hârtii publicate de Wakefield, pentru că prezenta multe semne de întrebare și mai ales semne de fraudă științifică.

Wakefield a fost dat afară din Registrul Medicilor din Marea Britanie, iar studiile ulterioare nu au găsit nicio relație de cauzalitate între ROR și autism. Răul fusese însă făcut, antivacciniștii apăruseră, din toate păturile sociale. Iar comunitățile lor au înflorit, cu sute de mii de adepți care stau împotriva medicinei adevărate. Toate țările au antivacciniști, în unele fenomenul e mai dezvoltat, în altele mai redus.

Realitate științifică. Un vaccin reprezintă vârful de lance al medicinei, aici existând cele mai multe trepte, protocoale, faze de studiu. Ca să se facă un vaccin, cercetătorii trebuie să izoleze virusul împotriva căruia este destinat vaccinul, să-i studieze componentele, să găsească o parte tipică, să o inactiveze cumva și apoi să o introducă într-un produs capabil, odată ajuns în organism, să genereze un răspuns imun – adică să formeze o linie caracteristică de apărare, cu memorie, care să stea pregătită și să intervină prompt atunci când virusul original pătrunde în corp. Odată linia existentă, potentă, virusul fie nu dă infecția, fie dă una mult mai ușoară, lesne de controlat.

Corelare cu noul coronavirus, SARS-cov2. Am trecut de la panică, la isterie, apoi acalmie, apoi iar panică. Noul coronavirus ne-a arătat, iar și iar, cum emoția rupe sinapsele și detronează informația factuală. Situația din ultimele săptămâni e cumva rodul a tot ce se întâmplă în ultimii ani: amestec de prostie, conspirații, manipulare crasă, emoții. O panică este necesară, ca o sensiblizare la subiect, dar ea trebuie ancorată în informațiile adevărate și, după caz, adaptată. Nu ne vom speria prea tare dacă vom recunoaște un șarpe și vom ști că el nu este veninos. Ne vom speria imediat dacă nu-l cunoaștem și, automat, proiectăm asupra lui răul maxim. Dacă avem cunoștințe despre el și ne dăm seama că e veninos, știm ce măsuri potrivite să luăm pentru a evita pericolul, ideal; dacă suntem mușcați, știm că trebuie să apelăm rapid la un medic, că fără el riscul de deces este uriaș. Toate aceste exemple pot fi transpuse la educația medicală și putem înlocui șarpele cu un virus.

Ce am văzut în ultima perioadă: virusul a fost făcut în laborator și eliberat pentru a controla populația; vor să facă repede un vaccin și apoi să vaccineze toată omenirea, cu forța; toată agitația e făcută de Big Pharma, să facă bani mulți; grupurile de interese au construit toată povestea, virusul nici nu există. Lista poate continua, iar ea conține părerile multor oameni.

Ne întoarcem iar puțin în timp. E 2008. Ministerul Sănătății vrea să înceapă o campanie masivă de vaccinare anti-HPV. Cumpără câteva sute de mii de doze. Începe programul. Fiasco. Oamenii nu știau ce e acela HPV, unii medici nu recomandau vaccinul, câteva voci antivacciniste au ieșit imediat, susținând că vaccinul distruge viețile fetițelor. Să auzi, ca părinte, că un vaccin îți poate mutila fetița sau chiar o poate ucide – asta generează emoție puternică, informația reală e suprimată, dacă ea există (de multe ori nu există, pentru că stăm cumplit de prost la educația medicală), rezultatul e refuzul vaccinării. Atenție, vorbim de o țară care, potrivit OMS, e pe primul loc în Europa la număr de cazuri de cancer de col uterin, respectiv mortalitate prin acest tip de cancer. Un cancer evitabil prin vaccinare în peste 95% din cazuri. În campania din 2008 au fost aruncate sau trimise înapoi sute de mii de doze, pierdute multe milioane de euro. Rata de vaccinare în primul an de campanie a fost de doar 2.5%.

Revenim cu un exemplu puternic. În poză este Dechen Wangmo, Ministrul Sănătății din Bhutan. Caldă, amuzantă, umană, școlită în SUA, tobă de carte. Am discutat cam o oră despre mai multe chestiuni, dar cel mai mult m-a impresionat un lucru: Bhutanul este pe cale să eradicheze cancerul de col uterin.

Dechen Wangmo

Cum s-a întâmplat asta? E relativ simplu. Oamenii de aici au o campanie de vaccinare eficientă în școli. Vaccinează fetele de 11-12 ani. Au cerut fonduri speciale de curând, începând vaccinarea și la băieți. E scump pentru ei, nu au bugete mari, dar investiția merită.

Bunica regelui a zis că femeile din Bhutan merită o viață sănătoasă și frumoasă, iar cancerul de col uterin e o tragedie pentru ele. Când el poate fi prevenit prin vaccinarea anti-HPV, au luat imediat măsurile cele mai bune, prin cooptarea unor profesioniști, atragerea de fonduri speciale, campanii de educare. Vaccinarea e, atenție, destinată tuturor fetelor, mai nou și băieților. Nu faci vaccinul, nu treci mai departe în școală, școală care e gratuită. Fără discuții, fără voci anti orice. Cu rezultate remarcabile.

Punte cu Australia. Bhutanul nu are bani pentru asemenea programe ambițioase. Țara e mică, produce energie electrică, dar nu prea primește banii pe cea exportată, turismul e destul de încorsetat, din rațiuni clare (nu vor turism de masă, pentru că Nepalul a făcut asta și a văzut toate părțile negative pe care le poate aduce). Nu prea sunt bani pentru campanii laborioase, dar pentru asta există fundații și prieteni. Australia în acest caz. Australian Cervical Cancer Foundation a livrat 108.000 doze de vaccin Bhutanului, au suplimentat oficialii din fonduri speciale, au vaccinat întâi fetițele, au trecut apoi la băieți. Rezultatul? Bhutanul aproape a eradicat cancerul de col uterin.

Puntea cu Australia nu e făcută degeaba. De aici este cel care a descoperit vaccinul împotriva virusului papilloma uman și l-a propus pentru prevenția cancerului de col uterin (îndeosebi, dar HPV produce și cancere vulvare, anale, orale). Profesorul Ian Frazer, imunolog de marcă, a fost chiar invitat de familia regală din Bhutan, pentru a arăta populației importanța vaccinului. Ian Frazer a administrat, în 2006, primul vaccin anti-HPV din lume, iar tot în acel an a fost declarat australianul anului. Vorbim de o țară care a investit enorm în medicină și mai ales în prevenție, care e și ea aproape de eradicarea infecției HPV prin programe excelente de vaccinare.

Recent, și NHS, sistemul public de sănătate din Marea Britanie, a anunțat că e pe cale să eradicheze infecția HPV, scăzând drastic riscul de cancer de col uterin. România a reluat, timid, campania. Nivelul de informare e ușor schimbat, populația e mult mai receptivă, dar potrivit unor date recente, doar 5% dintre fete ar putea beneficia de vaccin. Aprovizionarea e greoaie, încă există carențe educaționale, avem prea mulți influenceri negativi care promovează povești false și informează greșit mulți oameni, avem chiar deputați care țin discursuri antivacciniste, chiar medici care se opun vaccinării.

În condițiile expuse, având exemplele țărilor dezvoltate și receptive, o lege a vaccinării șubredă nu va schimba mai nimic. E greu de crezut că un grup de informare, fie el făcut și din medici, va putea convinge oamenii care au adânc înfiletate niște percepții amestecate cu date false și multe emoții. Bhutanul a condiționat școala publică de vaccinare, iar nimeni nu a comentat. Exemplul dat de familia regală, de aducerea lui Ian Frazer, ambele coroborate cu campanii coerente făcute de politicieni responsabili (cei mai mulți sunt școliți în SUA la Harvard, Yale, Stanford) – iată o rețetă de succes. Exemplul cu Australia, unde educația e la cote înalte și prea puțini comentează împotriva medicinei adevărate – iată un alt exemplu de succes.

În România mor zeci de copii din cauza rujeolei. Zeci din cauza gripei. Mor mii de femei anual din cauza cancerului de col uterin. Toate sunt corelate cu vaccinarea, mai precis cu lipsa ei. În aceste condiții, noi suntem exemplul de arătat cu degetul, de râs. Iar de moarte nu se râde. Moartea evitabilă, când se petrece, ar trebui să ne sensibilizeze masiv, să ne trezească cei mai reci fiori, să facem orice ca să ne protejăm copiii, femeile acestei țări.

O țară educată va accepta repede avantajele medicinei moderne. O țară needucată se va isteriza la primele povești false, se va îndrepta spre soluții care par mai facile, dar fără adevăr științific în spate (a se vedea mesajele cu usturoiul care apără de coronavirus), va crede antivaxxerii care își construiesc cu mare atenție pledoariile. Ecuația e mai complicată de atât, pentru că și statul își are vina lui, de la aprovizionare la suportul medicilor de familie și până la campaniile de informare. Toate, amestecate, ne oferă o frescă a unei realități dure: țipăm când auzim de vaccinuri, plutim pe primele locuri în Europa la majoritatea bolilor grave, suntem pe ultimele locuri la screening.

Până când? Nucleul problemei e, în definitiv, reprezentat de prostie împletită cu delăsare și lipsă de informare, oricât de grunjoasă pare exprimarea. Amestecul menține aceste cifre tragice (mor 2000 de femei pe an din cauza cancerului de col uterin, în România). Lipsă de educație, mai ales de educație medicală, deschidere spre mit, mistic, conspirații, șamani, șarlatani. Bașca și medici care diseminează toate aberațiile și întrețin cercuri vicioase. Bașca și politicieni care se opun progreselor. Dezastru.

Educația medicală ar trebui făcută prioritate de țară, urgență absolută. Să ne mai trezim un pic. Că rămânem cu roșu pe toate hărțile posibile, iar roșul pe hărți e de regulă congruent cu moartea.

Educație medicală gratuită

Abonează-te la noul newsletter de educație medicală. Vei primi un email, o dată pe săptămână, cu articole, sfaturi, recomandări, toate scrise cu grijă de dr. Vasi Rădulescu. Totul este gratuit.

Mulțumesc pentru interes!

Something went wrong.

Dacă apreciezi munca noastră și vrei să ne ajuți să facem în continuare educație pentru sănătate, îți recomandăm:
1. Proiectul #leapșadesănătate realizează o veritabilă educație medicală și funcționează fără reclame sau alte finanțări. Dacă apreciezi munca noastră dificilă de a oferi mereu informații de calitate, ne poți susține lunar pe platforma Patreon cu o sumă începând de la doar 2$. Ai și unele avantaje pe care le poți vedea ușor pe Patreon. Mulțumim mult.

Devino susținător!

2. Poți cumpără cărțile pline de sănătate din noul Shop. Folosește codul LEAPSA20 în pagina de checkout și te bucuri de 20% extrareducere.

vezi ofertele ⇨